MRSA.Infectii nosocomiale.
Genul Staphylococcus (Gr. staphylos = ciorchine + coccus = rotund, sferic ) reprezinta un grup eterogen format din aproximativ 30 de tipuri bacteriene unele dintre ele frecvent intalnite in patologia umana.
Caracterele Genului Staphylococcus:
- Coci Gram+, nesporulaţi şi aerobi, facultativ anaerobi, saprofiţi si/sau patogeni;
- Rezistenţi la uscăciune şi NaCl, dezvoltă rapid rezistenţă antibiotică;
- Sunt sensibili la dezinfectante şi antiseptice în concentraţii uzuale;
- Elaborează exotoxine, având un echipament enzimatic bogat;
- Dimensiuni 0,8-1,2μ;
- Se transmit cu uşurinţă fiind foarte rezistenţi în mediul extern.
- Se divid in doua planuri intr-un ritm rapid
- La insamantarea pe medii solide determina colonii de tip „S”;
- In medii lichide determina tulburare uniformă cu depozit pe fundul eprubetei;
- Prezinta o importanta structua antigenica (capsula, polizaharidul A -mai ales in cazul Staphyloccocus aureus, polizaharidul B, adezine, factorul de agregare stafilococic, exoproteine)
- Genul Staphylococcus cuprinde 3 specii cu importanţă medicală:
Staphylococcus aureus-cel mai des implicat in infectiile umane;
Staphylococcus epidermidis-considerat saprofit, ocazional patogen;
Staphylococcus saprophyticus- agentul etiologic al unor infectii urinare.
Unul din cele mai importante caractere de patogenitate ale genului este reprezentat de capacitatea unor specii de a sintetiza toxine:
- α- hemolizine-hemoliza, necroza dermica;
- β-hemolizine- hemoliza, citotoxicitate crescuta fata de leucocite si macrofage;
- δ-hemolizine-citotoxice mai ales fata de leucocite;
- Stafilokinaza –prin intermediul careia se produce liza cheagului de fibrin;
- Hialuronidaza –hidrolizează mucopolizaharidele generand acid lactic;
- Nucleaza - lizeaza lanturile ADN si ARN ;
- Coagulaza - coagulează plasma citratata;
- Lysostafina - o metaloproteinaza elaborate de Staphylococcus simulans;
- Leukocidina - un complex proteic care poate distruge membrane celulara, are un rol important in necroza tisulara, efect citolitic asupra polimorfonuclearelor si macrofagelor;
- Exotoxine pirogene - efecte imunosupresoare;
- Enterotoxine stafilococice - sindrom de soc toxic;
- Exfoliatina - efect litic mai ales la nivelul celulelor dermice.
Genul Staphylococcus este implicat intr-o multitudine de afectiuni (peste 90% din infecţiile cutanate, toxiinfecţii alimentare, sindromul de şoc toxic, septicemie, osteomielita, infectia plagilor chirurgicale, infectii endovasculare, endocardita bacteriana, meningita, abcese cu diverse localizari, infecţii respiratorii, infecţii urinare) fiind un inamic redutabil mai ales in cazul infectiilor nosocomiale.
Din perspectiva infectiilor nosocomiale, un aspect extrem de important in studiul stafilococilor l-a reprezentat, la jumatatea secolului trecut, punerea in evidenta a unor tulpini de Staphylococcus aureus care sintetizau beta-lactamaze producand liza nucleului beta-lactamic si fiind astfel rezistente la aceasta clasa de antibiotice . Acest fapt a condus ulterior la „descoperirea” la unei noi „specii” de stafilococi-stafilococii meticilino-rezistenti(MRSA – Methicilin resistant Staphylococcus aureus).
Administrarea inadecvata a medicatiei antibiotice, fara realizarea antibiogramei, automedicatia de cele mai multe ori incorecta precum si nerespectarea normelor de prevenire a infectiilor nosocomiale in institutiile de sanatate au creat premisele ca MRSA sa devina la nivel mondial o problema de sanatate publica.
Potrivit unor studii elaborate in Marea Britanie costurile aferente unei sigure infectii nosocomiale cu MRSA se ridica la valori suplimentare tratamentului initial, cuprinse intre 4000 si 10000£.
Zonele cel mai frecvent colonizate cu MRSA sunt reprezentate de narine, faringe, zone cu densitate crescuta de foliculi pilosi (scalp, axila, torace, abdomen, regiunea inghinala si pubiana)
Dintre factorii de risc in contractarea unei infectii cu MRSA se amintesc:
- pacienti imunocompromisi
- tratament antibiotic recent-ultimele 6 luni (carbapenemi, fluorochinolone, cefalosporine)
- abuzul de antibiotice in atecedente
- infectii cu MRSA in antecedente
- nerespectare schemelor terapeutice prescrise
- spitalizare recenta (6-12 luni)
- varsta peste 70 de ani
- sondare vezicala
- sexul masculin
Ce caractere ale MRSA contribuie la dezvoltarea infectiilor nosocomiale?
- Necesitati simple de crestere si multiplicare ale coloniilor, o plaja ampla de temperaturi (de la 18 la 40°C);
- Rezistenta crescuta pe suprafete si in praf (mai mult de 6 luni);
- Rezistenta crescuta in solutii de NaCl (chiar si la concentratii de de 10%);
- Rezistenta crescuta in gheata (peste 2 luni);
- Prezinta afinitate crescuta pentru materiale sintetice si otel (risc crescut in cazul echipamentelor critice incorect/insufficient procesate);
- Rezistenta la caldura uscata (80°C) timp de aproximativ 60 minute;
- Competitivitate crescuta fata de alte specii microbiene din flora rezidenta;
- Continutul inalt de plasmide;
- Posibilitatea germenilor de autoalterare selectiva a pompei de transport membranar (antibioticul nu mai ajunge in celula).
« inapoi
